Imi plac copii.
Evident ca ma scot din sarite parintii incapabili sa isi educe copilul in asa fel incat sa nu zbiere dar ma gandesc la 3 lucruri esentiale cand sunt pusa intr-un autobuz in care copilul unuia isi exerseaza talentele vocale:
1) Poate ca acel copil chiar este dificil si nu vrea sa asculte. Chiar cred ca exista copii ce nu pot fi stapaniti prea mult timp.
2) Copii trebuie sa se exprime liber. Nu imi plac rigiditatile de genul “Nu e bine sa te apleci peste tejghea Matei!”, “Lasa cardul acela Pokemon pe jos Alina. Uite ti-ai patat rochia, acum esti murdara!” Copii sunt facuti sa planga, sa manance, sa doarma, sa se epuizeze jucandu-se si sa se murdareasca. Datoria noastra este sa ii ajutam.
3) Neavand copii nu ma pot pune in pantofii celui care ii are. De altfel nu am dat de multi parinti nemultumiti de odrasle. Poate erau murdari de compot de prune si toata casa mirosea a ultimul pampers dar erau de prea multe ori topiti dupa bebe.
Oricine nu a avut inca nu se poate pronunta asupra sentimentelor provocate de propria odrasla.
mai vorbim cad ii vei avea…
LikeLike
“Chiar cred ca exista copii ce nu pot fi stapaniti prea mult timp ” – Serios? I doubt.
Fiecare copil are nevoie de ceva. Daca nu are (e semi-autist), ii creezi nevoie de ceva. De jocuri de consola, de Internet, de tinut in brate, de bicicleta, de fotbal,etc.
Si il inveti foarte clar ca daca nu respecta cele 100-150 de reguli pe care i le impui, nu primeste aia pe un anumit termen. It is simple & it works:)
LikeLike
Decat daca copilul isi baga picioarele masiv si nu ii e teama de consecinte.
LikeLike